Şi stai şi priveşti fără să vezi
Cum lumea asta goală îţi inghite fericirea.
Liceu – cimitir al tinereţii mele.
Stau in bancă, plictisită,
Şi cuget melancolică.
Degeaba, totul e degeaba.
Stai şi priveşti în depărtarea moartă
Şi tot ce zăreşti e un gol imens,
Un negru abisal ce te sufocă,
Ce iţi apasă pieptul intens…
Aşa-i că te doare? Doar pe tine.
Eu nu simt nimic,
Şi nici cel de lângă tine.
Eşti propriul tău vis.
În spate iţi porţi crucea
Şi numai tu îi simţi macabra apăsare
Toţi te privesc cu-adancă nepăsare
Cum chinul mut ţi-l plimbi prin lumea
Mult prea goală şi prea rece
Pentru a putea privi cu resemnare
Cum totul… trece.
Liceul, cimitirul plumburiu
În care se nasc şi mor
Sentimentele tuturor.
Pereţii par să se-nchidă-n jurul tău,
Degeaba speri să scapi de tot,
Din propriul tău cavou.
Încercând să ajungi la ataraxie,
Tot ce atingi e… nebunie.
Liceu, clădire abandonată
De orice spirit ce-ar putea
Alina amarul dureros din inima ta.
Blog de sictir 